Visul meu putea sa devina realitate, dar…l-am impiedicat

Exista momente in viata cand ne amintim cu nostalgie si regret de anumite persoane pe care le-am avut langa noi, dar le-am inlaturat doar pentru ca nu eram suficient de pregatiti pentru a primi ceea ce ele ne ofereau…totul pentru nimic. Cu siguranta va veti regasi in urmatoarea poveste:

“Andrei are 35 de ani si a avut o relatie cu Ana timp de 4 ani. Desi s-au despartit in urma cu 12 ani, Andrei marturiseste faptul ca inca se gandeste la ea si la faptul ca in acest moment povestea lor ar fi putut continua. El avea 19 ani, iar ea era cu 8 luni mai mare. Erau proaspat studenti si aveau ganduri serioase in ceea ce privea carierele pe care intentionau sa le urmeze. Relatia dintre ei se potrivea de minune atat programului lor cat si dorintelor fiecaruia de a-si construi o cariera. Chiar daca programul lor era foarte incarcat (facultate, job si alte proiecte), relatia devenise locul in care ei isi gaseau linistea si afectiunea de care aveau nevoie. El isi caracterizeaza fosta iubita ca fiind o fire delicata, sensibila si foarte iubitoare. De cealalta parte, Andrei este un tip calm, diplomat si foarte atent la aspectul sau fizic. El marturiseste faptul ca relatia lor mergea foarte bine, insa de fiecare data, dadea gres. Andrei vorbeste despre relatia cu Ana ca fiind cea mai frumoasa relatie de pana acum…o relatie in care el se simtea confortabil, alintat, iubit, acceptat etc. Cu toate acestea, Andrei a renuntat usor la Ana: >>Totul in jurul meu se indrepta, parca, spre perfectiune. Ana era intelegatoare, nu facea crize de gelozie, imi respecta spatiul si nevoia mea de a iesi cu baietii si ma valoriza extrem de mult. Eu deveneam din ce in ce mai responsabil si mai matur. Dupa 4 ani de perfectiune, incepusem sa ma panichez pentru ca aveam impresia ca sunt prea tanar pentru o asemenea relatie…>>

Andrei a incheiat brusc relatia cu Ana, fara prea multe explicatii, doar cu dorinta de a scapa de “povara” unei legaturi atat de stranse, care il sufoca si il facea sa se simta ca intr-o colivie. Ana, probabil a ramas cu o multime de intrebari la care nu a gasit prea devreme raspuns: “Ce s-a intamplat?” “De ce nu a mers?” Cu ce am gresit?.” Acum, dupa 12 ani, el inca se gandeste la ea si ar vrea sa dea timpul inapoi pentru a o recastiga.”

Cu siguranta cu totii am trait o asemenea experienta si indiferent de rolul in care ne-am aflat, avem momente cand ne gandim la persoana care la un moment dat a insemnat atat de mult pentru noi, dar pe care am pierdut-o dintr-un motiv banal…nu eram pregatiti sa oferim sau sa primim ceea ce ea ne oferea.

Sursa poza

 

Leave a Reply