Studiu de caz-copilul adoptat si povestea terapeutica

Din cauza situatiei economice si sociale ale familiei, Mihai, in varsta de 5 ani, a fost incredintat statului. Parintii au fost de acord sa semneze declaratia in vederea adoptiei copilului si astfel au rupt orice legatura cu el. Pana la gasirea unei familii adoptatoare Mihai a fost dat in plasament unui asistent maternal. Dupa o perioada de 6 luni s-a gasit o familie cu care sa se poata realiza matchingul teoretic si practic. Baietelul a fost plasat temporar la familia adoptatoare, pentru 3 zile (perioada de acomodare).

In aceasta perioada rolul psihologului a fost de a consilia copilul, explicandu-i situatia sa printr-o poveste terapeutica similara cu situatia prin care trecea Mihai.

“Undeva departe, demult, foarte demult, intr-un tinut vesnic verde, se intindea falnica o padure de brazi. Treceau zile si nopti iar padurea vietuia in liniste si armonie. Uneori cate un vant napraznic tulbura linistea brazilor, sau alteori o furtuna zdruncina statornicia si semetia lor. Intre miile de brazi inalti, bradutii (puii de brad) se bucurau de zilele frumoase. Cand era frig simteau caldura ramurilor brazilor iar atunci cand era prea cald se simteau ocrotiti de umbra acestor ramuri. In linistea padurii, insa, se auzea din cand in cand un plans plin de durere. Era un puiut mic de brad, suparat ca cei din jurul sau uitau sa-l ingrijeasca si sa-l ocroteasca de vitregiile vremii. Uneori nu avea apa suficienta la radacina, ii era prea cald si brazii adulti de langa el pareau ca uitasera de el. Zilele treceau iar el suferea din ce in ce mai mult.

Intr-o zi, insa, s-a intamplat o minune. Ca si cum cineva i-ar fi auzit plansul si i-ar fi inteles tristetea, niste oameni au venit sa il ajute. L-au udat, i-au pus pamant la radacina, incercand sa-i redea puterea si forta. Dar era greu … si mai mult decat orice, bradutul suferea pentru ca familia sa de brazi nu-l mai iubea. Oricat au incercat oamenii sa-l aduca mai aproape de brazii-parinti nu au reusit. Radacinile acestora il respingeau, crengile il loveau.

Si iata ca intr-o zi bradutul s-a trezit intr-un vas mare cu pamant. Oamenii l-au coborat de pe munte si l-au adus intr-o incapere mare cu plante: o sera. Puiutul de brad tremura de neicredere si frica. Se intreba mereu: “Unde ma aflu?”, “Ce se va intampla cu mine?”. O iedera mare aflata in sera auzi vocea bradutului si ii spuse: “Nu te teme Mihai, puiule de brad! Nu esti singur. Oamenii care te-au adus aici te iubesc si vor sa-ti fie bine. Trebuie sa fii curajos si sa ai rabdare. Ei te vor ajuta”. Speriat, bradutul a intrebat: “Dar de ce m-au sadit intr-un vas cu pamant? Eu vreau sa traiesc afara in libertate”. Iedera: “Ei nu fac alteva decat sa te pregateasca pentru o viata noua. Cu siguranta nu vei sta mult in acest vas, doar pana gasesc ei o padure frumoasa si primitoare pentru tine. Trebuie sa ai rabdare!”.

Noptile treceau, iar in visele sale, bradutul vedea vechea padure si brazii cunoscuti. Amintirile il rascoleau neincetat. Dar intr-o dimineata senina, bradutul simti deodata caldura razelor de soare si umbra binefacatoare a ramurilor brazilor adulti. Se afla intr-o noua padure, primitoare si iubitoare. Doi brazi adulti vegheau cu dragoste asupra lui. Acestia vor fi mereu alaturi de el. Nu-l vor parasi niciodata. Mihai, bradutul din poveste, a inteles si a inchis cutia amintirilor sale dureroase. In noua padure, in fata sa se intind acum multe poteci care duc departe, fiecare spre un alt orizont. Iar Mihai va sti cu siguranta sa aleaga drumul potrivit”.

Sursa poza

 

One comment

Leave a Reply