Parintele, cel mai bun prieten?

” Eu si mama mea suntem cele mai bune prietene. Discutam despre orice: prieteni, moda, iubiti si chiar relatii sexuale. Ea m-a invatat ce sunt metodele contraceptive si m-a sfatuit ce sa folosesc …” imi povestea o tanara in consiliere.

Este minunat ca un parinte sa poata deveni si prietenul copilului sau. Dar pana unde devine sanatos sa se dezvolte aceasta relatie? Un parinte are doua roluri esentiale fata de propriul copil, cel emotional si cel educativ. Pe masura ce copilul creste devine din ce in ce mai complicat pentru parinte sa cedeze din “spatiul emotional” pentru a se axa mai mult pe educatie. Unde apare de fapt dificultatea? Din dorinta de a fi cat mai apropiat de copil, parintele il transforma in confident, fara a lua in calcul faptul ca nu este suficient de dezvoltat emotional si intelectual pentru a primi anumite informatii.

Mama mea imi povestea despre relatiile sexuale pe care le avea cu tata … Acesta cand venea baut acasa dorea mereu sa intretina relatii sexuale chiar daca mama avea chef sau nu … Mama se supunea … Multa vreme am crezut ca acesta e rolul femeii, sa se supuna atunci cand sotul are aumite dorinte ” imi povestea aceeasi tanara in alta sedinta de consiliere.

Din dorinta sincera de a fi cat mai apropiat de propiul copil, parintele cade intr-o capcana. Isi doreste atat de mult sa impartaseasca din propriile experinte, bune, sau mai putin, incat ajunge sa povesteasca despre ce simte de fapt fata de partener, bunici sau alte rude, prieteni, profesori etc. Astfel isi incarca emotional copilul cu situatii problematice pe care oricum nu este pregatit nici sa le accepte si cu atat mai putin sa le rezolve. Copilul are dreptul la o parere diferita fata de a ta, iar detaliile pe care i le oferi, din propria experienta, il vor influenta cu siguranta (de exemplu, el are dreptul sa isi iubeasca bunicii chiar daca tu ai avut conflicte cu ei).

Categoric sunt si detalii pe care le poti impartasi cu copilul tau. De exemplu ii poti povesti despre situatia financiara a familie, despre lucrurile pe care vi le puteti perminte si pe care nu. Dar nu ii spune despre cum nu puteti achita intretinerea luna aceasta pentru ca ai platit meditatiile la matematica. Astfel de situatii il pot face pe copil sa se simta nesigur si sa dezvolte sentimente de vinovatie. Pana la urma totul se reduce la asumarea anumitor limite. Prin limite copilul invata ce este adecvat varstei lui si ce nu, ce este sigur si ce este periculos, invata sa faca diferenta intre bine si rau.

Sursa poza

Leave a Reply