Intimitatea – un stadiu important al relatiei de cuplu

Intimitatea este o legatura emotionala stransa, o conditie a stabilitatii cuplului care se manifesta printr-o comunicare sincera si confidentiala intre parteneri. Acest tip de legatura implineste nevoia de protectie, colaborare, coeziune si acceptare in cuplu si reprezinta un remediu impotriva singuratatii, atribuind partenerilor adevarate surse de adaptare si eficacitate. Intimitatea ofera activitatilor noastre o cantitate imensa de energie, rezistenta crescuta la problemele cotidiene, intareste sentimentul acceptarii de sine si a identificarii si confirmarii valorii celuilat. Cu toate acestea, fiecare dintre noi avem momente cand ne dorim sa fim singuri (pentru o perioada scurta de timp) sau pur si simplu sa avem un coltisor al nostru pe care sa nu-l impartasim cu nimeni.

Intimitatea are puterea de a desfiinta orice bariera care ar putea sta in calea comunicarii. Ea impinge cuplul spre o maxima transparenta sprijinita de interes, raspundere si incredere reciproca, sinceritate, fidelitate etc. Intimitatea reprezinta sentimentul de stransa legatura afectiv-emotionala care mentine si determina necesitatea unei relatii stabile. O buna intelegere in cuplu se construieste cu ajutorul intimitatii, care creaza o dezvoltare optima a partenerilor presupunand incredere deplina in celalalt.

Acest stadiu implica probabilitatea realizarii unor lucruri comune si concrete, de exemplu, achizitionarea unei locuinte, amenajarea ei etc. In aceasta etapa este utila experienta impartirii spatiului, al timpului, scopurilor, interactiunilor si in acelasi timp acceptarea si respectarea intimitatii personale a partenerului. Exista probabilitatea ca fiecare partener sa aiba un loc bine definit, identificabil, pe care il considera al lui in totalitate, un loc in care accesul de patrundere este interzis oricui si atunci trebuie respectata aceasta dorinta.

Inainte de aparitia functiei sexuale cuplul se cunoaste destul de putin din punctul de vedere al personalitatii fiecaruia. Relatia nu trebuie sa se limiteze doar la limbajul verbal, exista deopotriva si comunicarea non-verbala sau limbajul trupului: atingerea directa, saruturi, sexualitate, comportamente, priviri etc. Relatiile sexuale ofera cuplului sentimentul de implinire, de proximitate si stabilitate, acesta fiind un bun prilej de a se cunoaste mai bine si de a afla lucruri noi despre ei.

In mod normal, identitatea sexuala se dezvolta progresiv si asista la crearea unui climat de intimitate a cuplului, ea fiind inclusa in conduita socio-afectiva a acestuia. Cele mai multe tensiuni maritale se invart in jurul relatiei sexuale care depinde de durata, competenta si regularitatea cu care se desfasoara. Dorinta sexuala difera intre barbat si femeie. De exemplu, daca actul se realizeaza cand vrea ea, acest lucru poate demonstra barbatului dragostea femeii, iar daca actul se desfasoara la cererea lui, intr-un mod repetat si insistent, femeia se poate simti folosita. Cand ea este refuzata, exista posibilitatea sa se simta neatractiva, iar el, in aceeasi situatie se poate simti ofensat. Actul sexual se transforma intr-un mijloc de comunicare si de cunoastere intre parteneri, pe calea psihicului, al sentimentelor, al limbajului (verbal si trupesc) cei doi, completandu-se reciproc.

O consecinta fireasca si previzibila a relatiei sexuale este reproducerea. Odata cu oficializarea relatiei apar copiii, fapt care contribuie la implinirea dorintei de a avea urmasi, de a intari si de a mentine relatia conjugala.

Sursa poza

 

Leave a Reply