Cum sa lucrezi eficient cu un grup de copii sau adolescenti

Terapeutii nu sunt magicieni, dar au secrete pe care le folosesc pentru a avea sedinte eficiente. Fie ca organizezi ateliere pentru copii si adolescenti, fie ca realizezi terapie de grup este important sa cunosti detaliile care conduc la succesul procesului terapeutic. Relatia copil-specialist este decisiva in atingerea rezultatelor dorite.

Consilierul sau terapeutul devine lider formal al grupului de copii/adolescenti. In raport cu specialistul, copilul trebuie sa se simta in singuranta, sa aiba incredere in el, sa fie stimulat de prezenta lui si de activitatile pe care i le propune. Copilul trebuie sa il considere o autoritate, drept pentru care e important ca specialistul sa stie sa impuna reguli si limite. In egala masura, copilul trebuie sa il simta apropiat, sa stie ca poate avea incredere in el.

Specialistul trebuie sa poata fi prezent nu doar fizic ci si cognitiv si emotional in momentul sedintelor de grup. Copiii sunt influentati in procesul lor de schimbare de persoanele care rezoneaza emotional la bucuriile si durerile lor. Astfel deschiderea si empatia joaca un rol important. Cu toate acestea specialistul nu trebuie sa vorbeasca in cadrul intalnirilor de experientele sale si este necesar sa diferentieze propria experienta de cea a grupului.

Disponibilitatea de a-i ajuta si sustine pe cei din jur constituie o calitate importanta. Acest lucru presupune ca terapeutul/consilierul sa fie capabil sa asculte, sa ofere suport emotional si sa ii ajute pe copiii in procesul de explorare personala.

In lucrul cu grupul de copii simtul umorului si capacitatea de a fi creativ in mod spontan aduce un plus desfasurarii optime a sedintelor. Copiii sunt plini de energie si aflati intr-o permanenta schimbare, iar astfel de calitati ale specialistului le va facilita cresterea personala.

Un terapeut/consilier trebuie sa fie autentic pentru a permite jocul natural, spontan, fara inhibitii, cenzuri sau anxietati, dar si momente de seriozitate, datorita gravitatii problemelor puse in discutie sau intensitatii momentelor implicate. In acest fel, copilul permite ca eul sau adevarat sa fie expus, ceea ce conduce la un nivel mai profund de intelegere si incredere.

Specialistul nu trebuie sa fie intruziv. Intrarea “abrupta” in universul copilului, prin intrebari numeroase si directe il pot speria sau deranja pe copil, determinandu-l sa se retraga in tacere sau sa se angajeze intr-un comportament distractiv. La fel, folosirea unor informatii obtinute fara consimtamantul sau stirea copilului il pot face pe acesta sa se simta amenintat, expus, vulnerabil sau nesigur. De aceea este important ca la inceputul procesului terapeutic sa li se spuna copiilor ca ceea ce vor afirma ei va fi confidential si ca aceste informatii vor fi dezvaluite parintilor sau altor persoane doar cu permisiunea lor. Copiii vor fi preveniti ca pot exista momente cand informatia trebuie data mai departe, dar li se va spune ca, in asemenea momente se va discuta cu ei si cum informatia va fi impartasita altora. Este foarte important pentru copii sa aiba control asupra modului in care informatiile vor fi dezvaluite altora.

Sursa poza

Leave a Reply