Copiii cu probleme emotionale si lucrul terapeutic

Copii cu imaginea de sine scazuta prezinta semne precum smiorcaiala, nevoia de a cuceri, lauda exagerata, perfectionismul, comportamentul autocritic, timiditatea, sentimentul de a fi incapabili sa ia decizii, recurgerea la multe gesturi de a atrage atentia cum ar fi: a face pe clovnul, a actiona prosteste, tachinarea, comportamentul antisocial.

Primul pas pe care il poate face terapeutul este sa il determine sa isi accepte sentimentele negative pe care le are fata de propria persoana. Acest demers il va ajuta sa devina impacat cu simturile sale. Copilul trebuie indemnat sa se priveasca obiectiv si sa renunte la a se judeca prin intermediul opiniilor celorlalti. Schimbarea trebuie sa vina din interiorul sau si aceasta poate fi realizata numai permitand exprimarea sentimentelor sale reale.

Ulterior copilul trebuie ajutat sa devina constient de propriul corp. Multi copii cu o slaba imagine de sine nu sunt familiari cu corpurile lor (cum simt ei, ce pot face ei) si in general nu le place cum arata. Cum se poate face asta? Prin exercitii de respiratie, experiente de miscare corporala, relaxare, desenul autoportretului, privitul in oglinda, vorbitul imaginii din oglinda, privitul la fotografiile de cand era bebelus si la cele mai recente fotografii pe care le are, desenul conturului corpului pe o foaie mare de hartie, mersul in interiorul corpului prin intermediul fanteziei.

Copii nesiguri se agata permanent de o alta persoana pentru ca au un sentiment vag de sine, avand impresia ca exista doar in confluienta cu altul. Acesti copii trebuie sa invete sa se gaseasca pe ei insisi. Parintii au nevoie sa invete sa-si recunoasca si sa-si respecte copilul ca pe o persoana unica, separata, intreaga.

Lucrul terapeutic presupune o intarire a Eului, dar fara a-i forta sa se schimbe. De asemenea este important ca acesti copii sa constientizeze faptul ca sunt persoane diferite de cei din jurul lor. Sa invete sa-si exprime propiile emotii si ganduri. Cum se poate face asta? Prin experiente senzoriale, exercitii corporale si jocuri de exprimare a sentimentelor, a imaginii de sine, imaginii corporale si integrarea acestora in exercitii de facut alegeri, exprimarea opiniilor, determinarea nevoilor, dorintelor, a ceea ce le place si ce nu le place si sa invete cum sa-si verbalizeze nevoile, dorintele lor si sa-si cunoasca opiniile. Sa accepte ca pot avea alte opinii, alte moduri de a fi, astfel nu vor mai simti nevoia sa se agate de ceilalti.

Copii retrasi, interiorizati prezinta semne precum timiditate, vorbesc in soapta, sunt singuratici, fara prieteni, se tem sa inceapa lucruri noi sau sa se asocieze cu persoane necunoscute. De obicei au probleme in a-si exprima sentimentele de afectiune ca si cele de manie.

Din aceasta cauza trebuie lucrat cu delicatete (nu se vor deschide cu usurinta). Vor fi utilizate tehnici expresive prin care copilul poate incepe sa comunice si sa iasa din tacere.

Fricile copiilor sunt de multe ori rezultatul unor idei false, iar altele se bazeaza pe situatii reale. Toate aceste frici au nevoie sa fie recunoscute, acceptate, respectate. Unele frici ale copiilor se transforma in fobii.

Copii au nevoie sa vorbeasca despre fricile lor ascunse. Li se poate cere sa deseneze frica sau sa redea prin intermediul papusilor sau unei scene dramatice o situatie care-l va putea ajuta sa se apropie de frica. De la desen si povestire se trece la dramatizare. In dramatizare copilul se implica complet, facand apel la simturi, fantezie, miscare corporala, emotii, intelect.

Sursa poza

Leave a Reply