Copiii abuzati si durerea lor

E crud, e trist, dar e real! Am intalnit hoti ai copilariei! Am umblat printre impostori nesiguri, frustrati, nepriceputi ce fura ani din viata unor copii prea fragezi sa isi poata apara dreptul de a trai fiecare varsta la timpul ei. Am cunoscut oglinda lor tanara, plina de regretele pierderii unor amintiri imposibil de intalnit cand ai mintea caruntita: “Nimeni nu ne mai da anii inapoi!”.

Copiii abuzati, maltratati care incearca sa creasca si sa se dezvolte intr-un camin plin de violenta traiesc traume care se reflecta ulterior in comportamentul lor social, scolar, in conduita de joc, in imaginea despre sine si lume, in viitoarele relatii de cuplu.

Ce traiesc, ce gandesc si ce simt acesti copii?
Ei se simt vinovati pentru fiecare palma primita, pentru fiecare pedeapsa si cu cat le primesc mai des cu atat ajung sa creada ca tot ceea ce fac este gresit. Considera ca nu sunt iubiti pentru ca nu merita. Cum sa fii iubit cand gresesti atat de des si atat de mult? Si chiar daca parintii vor regreta tratamentul aplicat, copiii vor pastra convingerea ca nu sunt acceptati, doriti. Nu va fi suficient sa auda de la parinti “te iubesc” daca mesajul nonverbal este altul.

Viata lor este guvernata de frica si neincredere asteptand in permanenta sa fie agresat din nou. Va fi greu pentru copii sa mai aiba incredere in parinti din moment ce acestia i-au ranit.

Invata ca dreptatea in viata se face folosind pumnii si isi vor exprima frustrarea si nemultumirea ranind la randul lor copiii mai slabi, sau animale. Mai mult decat atat vor crede ca acest mod de relationare este o “normalitate” si il vor aplica ulterior cand isi vor intemeia propria familie.

Inferioritatea lor fizica ii vor face sa accepte abuzul dar cand vor creste vor aplica “planurile de razbunare” la care s-au gandit toata copilaria lor: violenta, delincventa, fuga de acasa. Vor invata cum sa creeze minciuni cat mai credibile pentru a ascunde greselile, incercand sa evite pedeapsa oferita de parintii pe care ii vede ca fiind intoleranti si agresivi.

Am cunoscut cazuri in care copiii prezentau tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somnambulism), boli frecvente (dureri de stomac, de cap, ulcer, diaree, enurezis) si intarzieri in dezvoltare sau regresie (capacitate scazuta de adaptare, stima de sine scazuta, dificultati in relationare, performante scolare slabe).

Am intalnit si copii maltratati, deveniti adulti, care au invatat sa isi poarte “handicapul” copilariei abuzive fara a rani la randul lor pe cei din jur. In schimb au incercat toata viata sa recupereze din anii pierduti printre palme si cuvinte grele.

Am mangaiat fetele nemutilate, cu suflete ciopartite, a celor care nu au fost invatati cum sa ierte nedreptatile oamenilor datori sa ii vegheze. Am sters lacrimile reci ale ochilor ridati prematur si am ascultat terifiantul alfabet al neputintei.

Si mai tarziu m-am inclinat in fata celor nascuti batrani, care au stiut sa pastreze o viata frumoasa, chiar daca, inca, nu au invatat sa uite, sa ierte, sa traiasca fara regrete. Si am privit de multe ori oameni indarjiti sa traiasca tarziu, ce au pierdut devreme. Dar nimeni nu moare tanar, chiar daca s-a nascut batran!

Sursa poza

Leave a Reply